- Primăvara sufletului meu
Eram un plop uscat,
Bătut de vînt şi-ndurerat.
Şi desperării mele sfîrşit nu se vedea
Eram pierdut şi-a nimănui...
Dar m-ai găsit şi m-ai iubit.
Am înviat. Şi vieţii mele Tu sens ai dat.
Isus, eşti Primăvara sufletului meu!
C.S.Ş.R. Baciu I.P.- sus
- Suflete pribeag
O, suflete pribeag!
În căutarea patriei natale,
Pornind pe drumul lumii larg,
Nădejduind în visurile tale,
Şi multe ori înţelegînd
ca drumul duce la pierzare,
Tu orb în minte rămînînd
De pofta lumii înşelătoare.
Şi-un strigăt pentru tine s-a auzit.
Îndurerat cu lacrimi
Insîngerat pe cruce a murit,
Spunînd "Tu iartă-i, Tată".
El pentru tine s-a jertfit,
Luînd pedeapsa morţii
Ca tu pribeag să nu mai fii,
Ci zmuls din gura morţii
Tu călător în lume eşti
Şi zile mai sunt puţine...
Tu la Hristos să te întorci
Şi-n dragoste vei trăi o veşnicie
C.S.Ş.R. Baciu I.P.- sus
- Şcoala desăvărşirii
Vai, ce slab sunt în încercările Tale, Doamne.
Şi fără Tine nu le-aş trece nicicînd.
Prin ele Tu dezvolţi ceea ce numim răbdare.
Iar prin ea Tu faci un om sfînt
Şi paşii făcuţi
În încercările Tale
Sunt paşii spre Tine făcuţi.
Căci cum vom scăpa din robia Sătanei?
Ci prin ele Tu faci un ostaş bun.
Şi trupul plin de lanţurile robiei
Tu unul după altul mi le-ai rupt -
Şi simt în veci de veci eliberare
Prin adevărul Tău ca să mă lupt
Şi însetat ca ostaşul după pace,
Cu nădejde spre Tine, Domnul Isuse, eu mă uit.
Căci ştiu că Tu prin încercare
În dragoste mă feci desăvîrşit.
C.S.Ş.R. Baciu I.P.- sus
- Pocăinţă
Doamne, Tată Sfînt ceresc
Astăzi vreau să-ţi mulţumesc
Pentru multa bucurie
Ce din mîna Ta primesc
Rătăceam prin astă lume,
M-au bătut vînturi şi ploi.
Am vîrsat rîiri de lacrimi
În dureri şi în nevoi.
Mult mă-mpovăra păcatul
Şi-n mormînt mă apleca
Eu strigam atunci la Tine,
Dar nici lumea n-o lăsam.
Cunoaşteam şi-atunci o Lege
Ce restricţii îmi punea,
Însă nu ştiam de mila-Ţi
Ce cu mult o întrecea.
Cunoşteam şi-atunci pe Fiul,
Dumnezeu din Dumnezeu,
Dar nu-nţelegeam că-i Mielul
Ce-a murit să nu mor eu.
Învierea Lui divină
Prea de tot mi se părea
Nu-ţi vedeam înţelepciunea
Ce ştiinţa întrecea.
Auziserăm de Duhul
Ce de la Tine venea
Nu ştiam că-I pentru minea
Sau că e arvuna Ta.
Şi pluteam în neştiinţă,
Şi-nţeleptă mă credeam,
Şi eram în umilinţă
Dar tot mîndră ,ă ţineam.
Şi aşa treceam prin viaţă
Şi pe soartă mă plîngeam.
Inima-mi Te ţinea minte
Dar cu fapta Te uitam.
Dar a fost i zi şi-o clipă
Cînd totul s-a hotărît:
Deşi m-ai lăsat în viaţă,
Pentru lume am murit.
Şi-am făcut o juruinţă
Pentru Tine să trăiesc
Şi să şupt pentru credinţă,
Pentru harul Tău ceresc.
Astăzi Duhul Tău de pace
Ce în inimă-am primit
Mă zideşte şi mă face
Să fiu un om fericit
Şi mai am doar o dorinţă
Pentru veacul nesfîrşit:
Să fiu cu Tine-o fiinţă
Şi un tot nedespărţit
V.V.- sus